În cel mai important moment al ceremoniei, mirele a părăsit mireasa și s-a îndreptat spre o altă femeie.

Iar mirele… nu, acum doar un bărbat, a luat-o de mână pe bruneta aceea și a ieșit din sală, lăsând în urmă o furtună de emoții.

Au trecut trei ani.

Fosta mireasă nu mai purta inelul de logodnă. Îl vânduse, iar cu banii obținuți deschisese o mică cafenea în centrul orașului. Locul a devenit rapid popular — poate datorită desertului ei special, sau poate din cauza poveștii care între timp se transformase în legendă.

Într-o seară ploioasă, ușa cafenelei s-a deschis. A intrat un cuplu — el și aceeași femeie în rochie bleumarin. Păreau fericiți, se țineau de mână și râdeau la o glumă numai de ei știută.

Fosta mireasă, acum proprietara cafenelei, a încremenit în spatele tejghelei. Inima îi bătea nebunește, dar s-a stăpânit. S-a apropiat de masa lor cu meniurile, evitând să-l privească în ochi.

— Ce doriți să comandați? — întrebă ea cu o voce calmă.

Ei au ridicat privirea spre ea, iar în ochii femeii a apărut o sclipire de recunoaștere.

— Noi… — începu bruneta, dar el a întrerupt-o.

— Două cafele și o felie din plăcinta aceea despre care se spune că e minunată.

Ea a încuviințat și s-a întors spre tejghea, simțind cum îi tremură mâinile. A inspirat adânc și s-a forțat să se liniștească. Sunt doar niște clienți. Nimic mai mult.

Dar când le-a adus comanda, femeia a spus pe neașteptate:

— Arătați minunat.

— Mulțumesc, — răspunse ea, nesigură cum să reacționeze.

— Am vrut să ne cerem iertare, — continuă bruneta. — Pentru tot.

Bărbatul a coborât privirea, vizibil stânjenit.

— Nu e nevoie, — fosta mireasă clătină din cap. — Totul e deja în trecut.

— Dar v-am distrus viața.

— Nu. Mi-ați oferit libertatea.

S-au privit între ei, nedumeriți.

— Dacă nu era acea zi, n-aș fi deschis niciodată acest loc. N-aș fi întâlnit oamenii care acum îmi sunt dragi. N-aș fi descoperit ce pot cu adevărat să fac.

Ploaia de afară s-a oprit, iar printre nori s-a strecurat o rază de soare.

— Așa că… vă mulțumesc, — zâmbi ea. Și pentru prima dată în trei ani, a fost un zâmbet sincer.

Au terminat cafeaua în tăcere și au plecat, lăsând pe masă un bacșiș generos. Iar ea s-a întors la viața ei — aceea pe care și-o construise singură.

Uneori, cele mai dureroase momente devin începutul a ceva frumos. Important este să nu ne fie teamă să mergem mai departe.

În fiecare noapte, câinele arăta colții spre bebeluș, mârâind amenințător. Iar când părinții au aflat adevăratul motiv al comportamentului lui, viața lor s-a schimbat pentru totdeauna.

A propus să vopsească gardul ruginit al unui mormânt – o cerere banală, la prima vedere, dar chiar de aici a început un lanț de întâmplări care aveau să schimbe viața unui bărbat obișnuit.

— Ce e, menajeră? Te-ai îmbrăcat ca o prințesă ca să mă păcălești? — aruncă el batjocoritor către mireasă. Dar curând, ironiile lui aveau să se transforme în remușcări arzătoare.